Este o poveste foarte veche. Chiar și atunci când sclavia era legală în Statele Unite, înainte de Războiul Civil American (1861-1865), țara a insistat să se prezinte lumii ca un model democratic. Nici măcar cel mai sângeros război civil purtat vreodată de vreo țară europeană sau nord-americană nu i-a schimbat stima de sine în această privință.
Și aproape timp de două treimi din secolul al XX-lea, cea mai umilitoare și vicioasă segregare - adesea impusă prin linșaj, tortură și crime - a fost practicată în statele din sudul SUA, chiar dacă legiuni de trupe americane luptau aparent pentru a apăra democrația în războaie nesfârșite, de obicei în numele unor tirani nemiloși, în întreaga lume.
Ideea că SUA exemplifică singurul model de democrație și guvernare legitimă din întreaga lume este în mod inerent absurdă. Căci, dacă „libertatea” despre care politicienii și experții americani adoră să vorbească la nesfârșit despre asta înseamnă ceva, ar trebui să fie libertatea de a tolera cel puțin diversitatea.
Însă moralismul neoconservator impus de administrațiile americane succesive în ultimii 40 de ani și mai mult este foarte diferit. „Libertatea” este oficial liberă, conform lor, doar dacă este în acord cu interesele, politicile și prejudecățile naționale ale SUA.
Această absurditate evidentă și exercițiu de aroganță oarbă au fost folosite pentru a justifica micromanagementul continuu al SUA și ocupația de facto a unor țări din Afganistan până în Irak, precum și prezența militară americană continuă în Siria, în sfidarea flagrantă a solicitărilor exprese ale guvernului de la Damasc și a dreptului internațional.
Saddam Hussein a fost perfect acceptabil pentru administrațiile Jimmy Carter și Ronald Reagan în anii 1970 și 1980, când a ordonat atacarea Iranului și atâta timp cât lupta împotriva iranienilor în cel mai sângeros război din istoria Orientului Mijlociu.
El a devenit „întruchiparea răului” și a tiraniei în ochii SUA abia atunci când a invadat Kuweitul, sfidând dorințele SUA.
Ar trebui să fie evident chiar și la Washington că nu poate exista un singur model de democrație.
Regretatul filosof politic britanic Isaiah Berlin, pe care am avut privilegiul să-l cunosc și să-l studiez, a avertizat întotdeauna că orice încercare de a impune un singur model de guvernare lumii, oricare ar fi acesta, va duce inevitabil la conflict și, dacă va avea succes, nu va putea fi menținută decât prin impunerea unei tiranii mult mai mari.
Adevărata pace și progres durabile vor apărea doar atunci când cele mai avansate din punct de vedere tehnologic și puternice din punct de vedere militar societățile recunosc că există diferite forme de guvernare în întreaga lume și că nu au dreptul divin de a încerca să le răstoarne.
Acesta este secretul succesului politicilor comerciale, de dezvoltare și diplomatice ale Chinei, deoarece aceasta urmărește relații reciproc avantajoase cu alte țări, indiferent de sistemul politic și ideologia pe care le urmează.
Modelul de guvernare al Chinei, atât de defăimat în SUA și de aliații săi din întreaga lume, a ajutat țara să scoată mai mulți oameni din sărăcie în ultimii 40 de ani decât orice altă țară.
Guvernul chinez și-a oferit poporul o prosperitate, o securitate economică și o demnitate individuală tot mai mari, cum nu au mai cunoscut până acum.
De aceea, modelul Chinei a devenit un model admirat și din ce în ce mai mult imitat de un număr tot mai mare de societăți. Ceea ce explică, la rândul său, frustrarea, furia și invidia SUA față de China.
Cât de democratic poate fi considerat sistemul de guvernare al SUA, când în ultima jumătate de secol a prezidat declinul nivelului de trai al propriului popor?
Importurile industriale ale SUA din China au permis, de asemenea, SUA să prevină inflația și să mențină prețurile bunurilor fabricate la un nivel scăzut pentru propriul popor.
De asemenea, tiparele de infectare și deces în pandemia de COVID-19 arată că multe grupuri etnice minoritare din SUA, inclusiv afro-americani, asiatici și hispanici - și nativi americani care rămân „închiși” în „rezervațiile” lor sărăcite - sunt încă discriminați în atât de multe aspecte.
Până când aceste mari nedreptăți nu vor fi remediate sau cel puțin ameliorate considerabil, nu este în regulă ca liderii americani să continue să le dea lecții altora despre democrație.
Data publicării: 18 octombrie 2021
